Traim in era Mary Poppins

Azi dimineata in drum spre birou stateam si ma uitam la imbulzeala si aglomeratia din Capitala, mai precis din zona Unirii, unde datorita minunatului raliu ce va avea loc se creeaza blocaje ingrozitoare.

Oameni in slapi catarati pe scutere isi faceau loc cu greu printre masinile oprite la semafor si de-a lungul si de-a latul si pe diagonala… fiecare cum a putut si cum l-a taiat capul.

Tinere adolescente pe role nervoase ca nu pot traversa strada fara sa puna frana si sa dea vreunui politist cate un cot… asa din greseala. Blondine care in loc sa plece de pe loc cand politistul de la rutiera face semn, stau si isi intind gloss-ul roz bombon pe buze si isi verifica inca o data manichiura avand grija sa isi roada o ultima pielita pe care probabil manichiurista a ratat-o.

Si totul te face sa vrei sa iti iei o umbrela si sa zbori intocmai ca Mary Poppins. As vrea sa fiu intr-o zi Mary Poppins… sa pot imbraca costumul bleu cambrat pe talie si juponul alb din dantela, sa ma plimb pe deasupra orasului si sa impart tuturor eleganta si stil.

Iar pentru cei care au norocul sa se afle la New York zilele acestea, la New Amsterdam Theatre are loc reprezentatia musicalului Mary Poppins. Costumele sunt semnate de Bob Crowley. Lovely!

Din nefericire insa traim in era Mary Poppins de Bamboo, o era in care invidia, rautatea, incultura sunt la loc de cinste. Fiecare insa in prostul gust asumat cu buna stiinta se considera o Mary Poppins. Iar cand deschid umbrela si vad ca nu zboara, atunci se transforma in Ugly Betty, amarata, plangacioasa, singura, frustrata… si invelita in latex.