De la Herald Tribune citire

Despre cele doua “regine” ale frumusetii, Helena Rubinstein si Elizabeth Arden citisem cateva materiale cu mult timp in urma. Astazi Fashion Digest descopera un articol despre cele doua femei care au scris istorie in industria cosmeticelor… aparent dar doar aparent interesant.

Ca sa o luam cu inceputul, Fashion Digest nu stie sigur cine este autorul de drept al articolului aparut pe fashionandbeauty.ro… Irina Markovitz sau Octavian Coifan??? Click pe poza pentru full view.

In al doilea rand, oricare dintre cei doi ar fi autorul acestei minunate traduceri din Herald Tribune (un articol aparut in 2003) este bine de stiut faptul ca nici dupa ce am aratat data trecuta ca este bine cand traduci sa mentionezi de unde ai tradus/copiat/adaptat nu sa iti pui numele pe un material care nu este produsul tau original si creativ… nu se tine cont de acest lucru catusi de putin.

Asa cum in print mai ai sansa de a gasi articole din reviste glossy celebre vechi de cativa ani buni, pe care cititoarele le iau de bune iar autoarele articolelor respective le traduc groso modo, asa si in online poti gasi articole frumoase ce-i drept, cum este si cel publicat in fashionandbeauty.ro dar care este tradus dupa un alt articol (pana si titlul!!!) din Herald Tribune.

Articol fashionandbeauty.ro:

“Elizabeth Arden era pasionata de roz si innebunita de caii de curse. Absolut oricine din lumea curselor de cai vorbea despre ea cu imensa admiratie. Unul din marile ei parfumuri, succes in SUA, purta numele calului favorit, Blue Grass. Asistentele ei purtau panglici rozalii, aproape juvenile, in spatele celebrei usi rosii de pe Fifth Avenue (Red Door, simbol al casei) dar acestea ascundea o vointa de otel a unei femei fara copii care sacrifica fara mila barbati si angajati.

Helena Rubinstein era innebunita dupa arta si bijuterii. Rubinele pe care si le-a adus dupa o vizita in India erau cadoul pe care si-l facuse pentru a tempera furia si reconcilierea a 25 de ani de casatorie cu primul barbat - intelectual, snob si in final infidel. Zgarcenia ei fata de angajati nu poate fi egalata decat de neglijenta grandioasa cu care isi trata cei 2 baieti.

Helena Rubinstein a murit in 1965, la virsta de 92 de ani, lasand in urma o impresionanta colectie de bijuterii si arta africana prin care demonstra un gust puternic pentru arta moderna, dar si un spirit grandios de shopping.

Elizabeth Arden a murit in 1966, la virsta de 88 de ani, machiata si aranjata in voaluri roz concepute de Oscar de la Renta, mai tinarul ei designer.  Probabil triumful ei final a fost atunci cind s-a dat jos din limuzina personala pe Fifth Avenue pentru a varsa lacrimi in fata cladirii Rubinstein inainte de plecarea definitiva a rivalei. “Saraca Helena”, afirma ea pe un ton trist, tradat doar de ochii triumfatori.  La doar un an, istoria avea sa se repete cind, la inmormantarea sa a aparut Estée Lauder, investmintata in negru dar stralucind de diamante, pentru a anunta presei ca o minunata era tocmai a apus si ca a ramas doar ea pentru a duce mai departe traditia frumusetii. A spus-o cu zambetul pe buze, iar azi, peste 40 de ani imperiul Lauder este cel mai puternic din industria frumusetii.”

Articol Herald Tribune:

“Arden’s passions were the color pink and horses (although probably not in that order). The girly pink ribbons that her assistants wore, behind the famous red door on Fifth Avenue in New York, masked a woman with a will of steel, who emasculated husbands and employees in equal measure.

Woodhead, a former fashion publicist, who has lived with her larger-than-life subjects for four years, warmed first to Rubinstein for her lively character and enthusiasm for art and jewels. (The rubies Madame amassed on visits to India she called “quarrel jewels,” bought to assuage the “rage and reconciliation” in 25 years married to her bookish, snobbish and terminally unfaithful first husband, Edward Titus.) But Rubinstein’s meanness to her staff and, especially, her grandiose neglect of her two sons, turned the author off.

Rubinstein died in 1965 at age 92, leaving an extraordinary collection of jewelry and of African art, showing her modernist taste and shopping on a heroic scale. Arden followed in 1966, age 88, laid out in full makeup and pink ruffles by Oscar de la Renta, whom she had tapped to design the Arden collection. Her final triumph had been to toddle down Fifth Avenue, forsaking her habitual limousine, in order to weep crocodile tears in front of Rubinstein’s limestone building over the final departure of her rival.

In a neat turn of events, beauty’s heir-apparent, Estee Lauder, appeared at Arden’s funeral, diamonds sparkling on mourning black, to announce to the assembled press, “A great era has passed, leaving just us to carry on the fine tradition that Elizabeth leaves behind her.”

A… si inca ceva, cartea care a inspirat articolul original si la care se face referire (referire care bineinteles in articolul de pe fashionandbeauty.ro a fost omisa cu buna stiinta) se numeste “War Paint: Madame Helena Rubinstein and Miss Elizabeth Arden, Their Lives, Their Times, Their Rivalry” si este scrisa de Lindy Woodhead. V-o recomand, este foarte interesanta. Poate va mai “inspira” vreun articol.

Din nou despre furt

Daca nu copiem etichete de branduri celebre sau design-uri de esarfe facute in China, ne apucam de furat design-uri de site-uri.

iDieta.ro unul dintre site-urile de femei din Romania care se lauda ca a rezistat pe piata timp de 5 ani (sincer ma intreb cum au reusit la cat de proaste din punct de vedere calitativ sunt articolele lor) cica s-a relansat… in online evident.

Pe homepage se afla si un film de la asa zisa relansare, insa la cateva secunde dupa ce intri pe site te izbeste asemanarea cu… ivillage.com (un alt site dedicat femeilor din SUA).

Dovada (click pe poze pentru full view):

Acum doamnelor cand oare va veti dezvata de prostul obicei de a copia din alta parte? Articole copiate sau traduse aveti destule dar parca nici la design sa nu fiti originali? Si pe de alta parte daca stam sa ne gandim tot noi romanii suntem prosti ca acceptam asa ceva.

Bravo iDieta.ro pentru inca o copiere reusita. Si tocmai cand credeati poate ca nu va prinde nimeni. Ei bine e timpul sa aflati ca atunci cand copiati, ori aveti bunul simt sa spuneti de unde… ori taceti din gura si va mutati serverul in Zanzibar acolo unde femeile vor fi bucuroase sa va afle sfaturile interminabile legate de celulita.

Eticheta de brand in Romania

Asta ca sa stiti si voi ce agrafe de fite va cumparati din Mall dragelor. Via Dan Dragomir. Fashion Digest cand spune ca se falsifica din plin si ar trebui sa luam atitudine lumea zice ca e carcotas si nu lasa pe altii sa traiasca. E bine insa ca mai spun si altii poate asa va intra bine in cap si sunteti mai atente ce cumparati si de unde cumparati.

“Taximetristul cu care am mers azi – ce greu e fara masina – mi-a spus ca taximetria si buticul sau nu mai aduc bani, dar ca stie pe cineva care are o afacere sigura. Are un spatiu in Mall Vitan si vinde agrafe de par. Le ia din complexul Europa la kilogram, apoi le face pe computer etichete ”de brand”. La pret pune si adaos de 800 la suta a spus el. Iar agrafele ‘premium’ se vand ca painea calda.”

In spirit “jurnalistic” romanesc

Fashion Digest isi bea ca de obicei in aceasta dimineata cafeaua. Aruncadu-si un ochi pe fashionandbeauty.ro un site pe care Fashion Digest il apreciaza de altfel, i-a sarit in ochi primul articol din flash: Bijuterii Haute Couture de Irina Markovits.

Ohh…. ce mod frumos de a-mi incepe dimineata… se gandeste Fashion Digest. Citesc despre bijuterii, imi beau cafeaua etc. Pe masura insa ce Fashion Digest parcurgea articolul, fraze intregi incepeau sa semene cu ceva ce mai citise in urma cu ceva timp in alta parte evident, pe un site din afara.

Dupa cateva minute de gandire, Fashion Digest si-a adus aminte: citise pe Telegraph.co.uk. Nu de alta dar pana si pozele din articol semanau. Zis si facut deschid Telegraph, gasesc articolul cu pricina si le compar… poate ca memoria imi joaca feste.

Ei bine nu: articolul scris de Irina Markovits pentru fashionandbeauty este TRADUS cuvant cu cuvant (cu exceptia ultimelor 2 paragrafe pe care cred ca din lipsa de timp sau din plictiseala nu a mai avut cand sa le traduca) dupa articolul publicat in Telegraph.co.uk.

Din Telegraph:

“The Haute Couture season in Paris has increasingly come to embrace all those fabulous major “must-haves”, without which no wealthy woman’s wardrobe would be complete.

Numerous jewellery houses, including Bulgari, Buccellati, Dior and Boucheron, picked this week to showcase their latest collections of ‘haute’ necklaces, rings, earrings and watches – the perfect finishing touch to a made-to-order ballgown by Lacroix, Chanel, Christian Dior or Givenchy, should you be so inclined, or, more importantly, so seriously rich.

Dior Joaillerie, for example, announced the ‘birth’ of its new collection, “Milly Carnivora”, designed by Victoire de Castellane.

In the Place Vendome, Boucheron celebrated its 150th anniversary by unveiling an Aladdin’s cave of jewels. The five “stars” were a series of extraordinary necklaces named ‘Voluptuousness”, “Curiosity”, “Magic”, “Danger” and “Gourmandise”, hand-crafted from a treasure trove of coloured precious stones”

Din traducerea fashionandbeauty.ro:

“Sezonul Haute Couture de la Paris a inceput, progresiv, sa insemne si toate acele fabuloase articole “must-have”, fara de care garderoba femeilor din categoria jet-setter nu ar fi completa.

Numeroase case de bijutieri, printre care Bulgari, Buccellati, Dior si Boucheron, au ales saptamana modei Haute Couture pentru a-si prezenta ultimele colectii de coliere, inele, cercei si orologerie – detaliile perfecte pentru o rochie-unicat Lacroix, Chanel, Dior sau Saab. Formele bijuteriilor incrustate cu cele mai scumpe pietre pretioase au avut drept izvor de inspiratie natura – in special flora si fauna, sub forma insectelor, florilor, crustaceelor si pestilor.

In Place Vendome, Boucheron a sarbatorit 150 de ani de existenta deschizand pentru un public select o adevarata pestera a lui Aladin, luminata de stralucirea bijuteriilor expuse. Cele cinci staruri au fost o serie de coliere extraordinare, denumite Voluptate, Curiozitate, Magie, Pericol si Gourmandise - toate cinci lucrate manual si incrustate cu pietre pretioase colorate”

Fashion Digest stie ca atunci cand traduci din alta parte cuvant cu cuvant trebuie sa pui sursa: articol adaptat dupa… sau tradus din… etc. Nu este nici o rusine ca ai tradus un articol, insa corect este sa precizezi acest lucru nu sa iti pui numele pe el ca si cum ar fi scris de tine.

Insa iata cum publicul ajunge sa te creada nestiind ca este copiat si sa spuna: vaaai ce articol frumos si bine scris. Wake up people!!!!

Apropo de interpetari si reinterpretari

Octavian Coifan puncteaza foarte bine intr-un post despre “plagiatul in moda”, o problematica destul de spinoasa din lumea modei, despre care putini vorbesc iar cand o fac se tem sa nu jeneze, deranjeze sau enerveze terte parti. Si mie mi-e tare dor de adevaratii jurnalisti de moda care stiu ce inseamna cu adevarat moda si nu se impiedica de fiecare data printre traduceri fara sens si categorii pe care nici macar nu le cunosc.

Da bine insa la ora actuala sa folosesti termeni pe care i-ai vazut sau auzit in medii indoielnice. Unde este propria opinie? Unde este scrisul din pasiune? Se mai pot oare recupera toate acestea?

Azi am devenit foarte sensibili la “transferul de idei” in moda. Involuntar comparam colectiile de sezon si pentru un volan, 3 nasturi si un guler lansam sentinte nu foarte pline de simpatie care merg de la “X s-a inspirat de la Y” pina la infamul “X a copiat rochia de la Y”. Acum 40 de ani lumea modei pariziene nu era asa. Unii creatori si-au facut chiar renume din a “interpreta” constant un stil.

As completa cu un singura remarca: cat se poate de voluntar si in spirit mercantil. Bref!